Madalina Ursu

L-am gasit astazi…este despre prima mea colega de banca – si multe altele! Sa fii iubita!

 

Interviu cu Madalina Ursu, bursiera in SUA

“În Europa, vibrez altfel decât în SUA”

Mariana Marin

 Madalina Ursu este un exemplu al faptului ca munca si perseverenta sunt rasplatite. Absolventa a Colegiului National “Mihai Viteazul” din Capitala, Madalina este, in prezent, bursiera la Wesleyan University din Connecticut. Cum poate reusi un absolvent de liceu sa-si cladeasca un viitor de succes sau sa guste din savoarea “visului american”? Cateva variante de raspuns, in continuare.

 Cum ai ajuns sa candidezi pentru o bursa in SUA?

Madalina: Eram clasa a X a si aveam o prietena la tenis. Ea reusise sa obtina o bursa in strainatate prin intermediul tenisului, insa avea un coleg de clasa care obtinuse o bursa tot in strainatate prin intermediul studiilor. Si prietenul ei se pregatise cu o profesoara care predase engleza la liceul “Jean Monnet”. Asa s-a facut ca prietena mea m-a indemnat sa merg si eu la profesoara aceea si sa-mi incerc norocul. Mi-amintesc ca-mi zicea : “vezi daca reusesti si dupa aceea decizi ce si cum”. La inceput eram destul de sceptica insa pana la urma i-am urmat sfatul.

Ce anume trebuie sa faci ca sa candidezi pentru o bursa?

Trebuie sa dai niste examene-un fel de bacalaureat de la noi, SAT-urile, adica Standard Assessment Tests. Exista doua examene de acest tip: SAT 1 si SAT 2.

SAT 1 este un examen de 3 ore in care ai aproximativ jumatate din timp sa rezolvi probleme de matematica si jumatate pentru exercitii de engleza. Timpul este delimitat in asa fel incat cele doua materii sa alterneze, adica ai jumatate de ora pentru matematica, jumatate de ora pentru engleza, un sfert de ora pentru matematica din nou, un alt sfert de ora pentru engleza si tot asa.

SAT 2 cuprinde trei materii la alegere. Oferta este extrem de bogata: poti alege dintre chimie, biologie, stiintele mediului, alte limbi straine, absolut tot ce vrei. Internationalii insa sunt obligati sa dea examenul de engleza, intitulat “Writing”. Acest examen implica unul sau mai multe eseuri dar si exercitii de gramatica.

Ceea ce mi se pare avantajos insa, este faptul ca poti da examen la cate materii vrei si mai apoi, sa-ti alegi trei dintre materiile sustinute, la care ai obtinut punctajul cel mai mare. Dar ii sfatuiesc pe cei ce vor sa sustina examenul SAT II sa-si aleaga mai intai materiile la care sunt bine pregatiti si ulterior, sa se gandeasca si la altele daca nu au obtinut un rezultat satisfacator la cele dintai.

Ceea ce difera aceste examene de cele de la noi, este faptul ca americanii pun foarte mare pret pe timp. Ei iti dau 30 de intrebari in 30 de minute, insa crede-ma ca nu ai timp nici sa respiri. E necesar sa te concentrezi foarte bine pe ceea ce faci. Profesorii romani pun foarte mare accent pe dificultate, adica ai trei probleme in doua ore si stai, te uiti, te mai gandesti… La ei e totul clar: stii sau nu stii.

Cat timp ti-a luat ca sa te pregatesti pentru examenele acestea ?

Examenele le-am sustinut dupa un an de pregatire. Pe unele dintre ele le-am refacut. Poti reface testele daca nu esti multumit de rezultate. Ca sa obtii bursa trebuie sa ai un punctaj mai mare decat al americanilor, aproape de limita maxima. Imi amintesc ca pentru mine a fost o perioada destul de stresanta. Pentru SAT 1, la vocabular pot sa spun ca invatam cam in fiecare saptamana cate o suta-o suta si ceva de cuvinte…

Ajunsesem sa am o lista de vreo 7000-8000 de cuvinte, pe care trebuia sa le stiu pentru examen, iar astea nu poti sa le inveti asa, in doua saptamani, trebuie sa inveti sustinut. In felul acesta nu-ti creezi un stres in plus, gandindu-te mereu ca e prea greu, ca nu poti. Aici cred ca am gresit eu: la inceput, nefiind convinsa ca vreau sa plec, am tot taraganat lucrurile iar cand m-am vazut in pragul examenului am avut un soc sa constat cat de repede a trecut timpul.

Ce te-a determinat sa alegi Connecticut ?

Nu am aplicat doar la o singura universitate si nu doar in Connecticut. Cred cǎ au fost vreo 25 de facultǎti la care am trimis aplicatia. Ceea ce am facut a fost sa ma axez pe o anumita cerinta a unei anumite universitati la care vroiam sa ajung, unde standardele erau mai ridicate, de pilda, sa scriu un eseu sau o analiza literara pe care le-am trimis apoi si altor universitati care aveau aceleasi criterii de admitere. Unele universitati in schimb, cereau cu totul altceva iar acolo trebuia sa lucrezi la fiecare in parte.

Iti doreai mult sa pleci ?

Da, ajunsesem sa fiu foarte stresata din cauza aceasta. La meditatii veneau tot felul de elevi – de la Colegiul “Tudor Vianu” imi amintesc ca erau cei mai multi si care mai de care, aveau medalii de aur la concursurile internationale, de argint… Vazandu-le determinarea, ma impulsiona sa continuu sa muncesc si sa reusesc astfel ceea ce-mi propusesem.

Cum a fost cand ai ajuns in America?

Mi-a fost un pic greu. Stii, noi avem conceptia ca americani sunt reci si prosti. Nu e deloc adevarat. Eu una nu am vazut nici un american prost sau care sa nu aiba vreun cuvant de spus. In plus, acolo toata lumea s-a aratat deschisa, am gasit oameni doritori sa ma cunoasca, sa-mi cunoasca cultura.

Paradoxal sau nu, cam toti americanii vad in Europa ceva misterios, sunt curiosi sa o cunoasca. Nu m-am simtit singura. Au fost insa si momente in care ma simteam un pic “nelalocul meu”- ca sa spun asa, ei aveau obiceiurile lor, diferite evident de ale noastre iar asta imi amintea mereu ca nu ma aflu intr-adevar acasa. De fiecare data insa, cand eram un pic mai abatuta nu exista sa nu vina cineva si sa ma scoata din starea aceea.

In cel de-al doilea semestru m-am simtit mult mai bine acolo decat in cel precedent cand parca as fi cautat mereu nod in papura. Imi ziceam : “uite, asta nu e ca acasa, asta e prea nu stiu cum…” Am mult mai multe amintiri frumoase din cel de-al doilea semestru pentru ca in sfarsit am realizat ca nu ma ajuta cu nimic daca stau si critic in permanenta lucrurile sau oamenii din preajma mea, ci dimpotriva, imi fac singura rau. Cred ca asta e problema noastra, a tuturor romanilor, criticam prea mult si uitam sa fim deschisi la experiente, sa primim lucrurile bune.

Cum decurge o zi de scoala din viata unei studente la Wesleyan University ?

Ziua incepe pe la 9 dimineata, moment in care, de regula, incep si cursurile. Acestea se termina in jurul orei 16.00, daca nu sunt urmate de alte cursuri precum dans, sport – toata lumea face un sport anume fie ca este vorba de tenis, de fitness, rugby, baschet sau orice altceva, fiecare student este incurajat sa faca macar un sport.

In program mai pot exista si seminarii care de obicei sunt programate in intervalul orar 19.00-22.00. In zilele in care nu ai seminarii, pe la 18.30 iei masa, apoi mergi la biblioteca deoarece ai foarte multe lucruri de pregatit pentru a doua zi. Facultatea mea, spre exemplu are trei biblioteci imense. Acolo poti gasi locuri in care poti bea o cafea, locuri special amenajate daca vrei sa lucrezi in liniste, locuri destinate lucrului in echipa sau locuri unde pur si simplu te mai intalnesti cu niste prieteni, mai schimbi o vorba, te deconectezi de lumea aceea a cartilor.

Cam cate cursuri ofera facultatea intr-un an?

Facultatea vine la inceputul anului cu o oferta de sute de cursuri. Nu stiu numarul exact, insa cert este ca la fiecare materie, in parte, se strang in jur de 20 de tipuri de cursuri. Din acestea tu alegi de regula, unul singur.

Profesorii te sfatuiesc sa-ti alegi patru cursuri. Daca tu crezi ca faci fata si la mai multe este alegerea ta insa de regula patru sunt de ajuns, maximum cinci cu o materie mai lejera ca de pilda introducere in dans, in patinaj etc. si care sa te rupa de concentrarea si efortul pe care trebuie sa-l depui pentru celelalte materii.

Ai avut timp sa si muncesti in timpul scolii?

Da. Majoritatea studentilor lucreaza. Eu am lucrat la biblioteca si m-am ocupat si de fundraising (strangere de fonduri) pentru facultate. Sunt foarte multe joburi in campus. In plus acolo este ceva normal sa fii ocupat de dimineata pana seara tarziu.

Ce faceam mai exact? Ii telefonam pe cei care absolvisera deja facultatea si ii intrebam daca vor sa contribuie la buna dezvoltare a Universitatii. Unii specificau incotro si-ar dori sa mearga banii, altii dadeau fara sa-si mai bata capul cu amanunte de acest gen. Ceea ce m-a facut sa renunt la acest job a fost faptul ca eram ca si secatuita din punct de vedere psihic: fiecare imi spunea ce probleme are, eu trebuia sa stau si sa-i ascult si astfel ajunsesem sa ma incarc si cu problemele lor. Era un pic cam prea mult pentru mine asa ca am renuntat.

Care sunt materiile care ti-au dat bataie de cap?

Semestrul acesta am avut un curs de economie a Americii de Sud, iar profesorul lucrase intr-o comisie economica pentru guvernul Venezuelei. Un om extraorinar de destept, a terminat Universitatea Harvard si ne-a stimulat din plin sa lucram la materia pe care o preda.

Ce specializare te-ai gandit sa alegi?
Economie sigur. Imi doresc si o alta specializare, poate o limba straina sau poate ceea ce ei numesc “environmental studies”, un fel de ecologie, la noi. Inca ma mai gandesc la asta.

Gasesti alfel Romania dupa un an de zile de absenta?

Nu. Mi se pare ca lucrurile nu prea s-au schimbat. Ma enerveaza groaznic infrastructura orasului – starea soselelor, injuraturile soferului din spate deoarece nu am pornit in clipa in care s-a schimbat culoarea semaforului… Insa ceea ce m-a impresionat de curand a fost atitudinea angajatilor CFR cand m-am dus la agentie sa-mi iau bilet de tren. Aveau bonuri de ordine, totul era foarte civilizat, doamna de la ghiseu a fost amabila.

De ce nu vrei s a ramai in SUA?

Pentru ca nu simt ca as fi in locul potrivit mie. As ramane poate sa fac un master sau poate daca as gasi un job foarte bun, dar nu ma vad stand acolo pe termen lung. Ma vad intorcandu-ma in Europa. Poate nu in Romania neaparat, insa cu siguranta in Europa: parca e altceva, vibrez altfel aici decat acolo. Acolo e un alt stil de viata. Facultatea la care invat eu nu e decat o bula: nu are nimic de-a face cu ceea ce reprezinta America in realitate. Cand iesi de acolo realizezi ca nu totul e asa pitoresc precum ai crede.

Ce te deranjeaza la americani?

Programul. Pleci dimineata, vii noaptea tarziu. Parca nu mai ai nici o bucurie, parca esti slujitor al vietii tale. Americanii, daca isi intemeieaza o familie, au maximum zece zile de concediu pe an…

Ce i-ai sfatui pe tinerii care vor sa candideze pentru o bursa in SUA?

Le-as spune sa inceapa sa invete din timp, sa creada in puterile lor si mai ales sa fie deschisi la tot ceea ce inseamna nou pentru ca numai astfel se pot bucura de sansele care apar de-a lungul vietii.

~ de ultimuom pe decembrie 22, 2008.