alchimistul…paulo coelho…fragment

- Vreau sa-ti istorisesc o poveste despre vise, spuse Alchimistul.
Flacaul îsi apropie calul:
- În Roma antica, pe timpul împaratului Tiberiu, traia un om foarte bun care avea doi baieti: unul era militar, si când a intrat în armata, a fost trimis în cele mai departate regiuni ale imperiului. Celalalt fiu era poet, si încânta Roma întreaga cu versurile lui frumoase. Într-o noapte, batrânul avu un vis. Se facea ca-i aparuse un înger care i-a spus ca vorbele unuia dintre fiii lui vor fi cunoscute si repetate în toata lumea de catre toate generatiile viitoare. Batrânul se trezi plângând de fericire în acea noapte, pentru ca viata era generoasa si-i dezvaluise un lucru pe care orice parinte ar fi fost mândru sa-l cunoasca. Putin dupa aceea, batrânul muri încercând sa salveze un copil care era cât pe ce sa fie strivit de rotile unei sarete. Cum se purtase corect si drept toata viata lui, se duse drept în rai si se întâlni cu îngerul care-i aparuse în vis.
“Ai fost un om bun, îi spuse îngerul. Ti-ai trait viata în iubire si ai murit demn. Acum pot sa-ti împlinesc orice dorinta.”
“Si viata a fost buna cu mine, raspunse batrânul. Când mi-ai aparut în vis, am simtit ca toate stradaniile mele n-au fost zadarnice. Pentru ca versurile fiului meu vor ramâne în amintirea oamenilor în secolele viitoare. N-am nimic de cerut pentru mine; orice tata s-ar mândri sa vada faima de care se bucura cineva pe care l-a crescut si l-a educat. Mi-ar placea sa vad, în viitorul departat, cuvintele fiului meu.”
Îngerul l-a atins pe umar pe batrân si amândoi au fost proiectati în viitorul departat. În jurul lor aparu un loc imens cu mii de oameni care vorbeau o limba ciudata.
Pe batrân îl podidira lacrimile.
“Stiam eu ca versurile baiatului meu, poetul, erau geniale si nemuritoare, îi spuse îngerului printre lacrimi. As vrea sa-mi spui care dintre poeziile lui sunt recitate de acesti oameni.” Îngerul se apropie de batrân cu blândete si amândoi se asezara pe o banca. “Versurile fiului tau, poetul, au fost foarte populare la Roma, a spus îngerul. Tuturor le placea si se amuzau cu ele. Dar o data cu sfârsitul domniei lui Tiberiu si versurile lui au fost date uitarii. Aceste cuvinte sunt ale fiului care s-a dus la armata.” Batrânul se uita surprins la înger.
“Fiul acesta s-a dus într-un loc departat si a devenit centurion. Si era un om bun si drept. Într-o seara, unul dintre sclavii lui s-a îmbolnavit si tragea sa moara. Fiul tau a auzit vorbindu-se despre un rabin care-i vindeca pe bolnavi si a plecat, mergând zile întregi în cautarea acestui om. Pe drum, a descoperit ca omul pe care-l cauta era Fiul lui Dumnezeu. A mai întâlnit si alti oameni care fusesera vindecati de el, si-a însusit învataturile aceluia si chiar daca era centurion roman, s-a convertit la credinta lui. Pâna ce într-o dimineata ajunse aproape de Rabin. I-a povestit ca avea un rob bolnav. Iar rabinul s-a oferit sa mearga pâna la el acasa. Dar centurionul era om cu credinta, si privind adânc în ochii Rabinului, a înteles ca se afla în fata Fiului Domnului si atunci toti cei care-l înconjurau s-au ridicat în picioare.”
“Iata cuvintele fiului tau, îi spuse îngerul batrânului. Sunt cuvintele pe care el i le-a spus Rabinului în acel moment, si care niciodata nu au mai fost uitate. Acestea spun: „Doamne, eu nu sunt demn sa-mi calci pragul, dar spune numai un cuvânt si robul meu va fi tamaduit.”
Alchimistul îsi îmboldi calul.
- Indiferent ce face, orice om de pe acest Pamânt joaca un rol principal în Istoria lumii, a
spus el. Si, fireste, nu stie acest lucru.
Flacaul zâmbi. Niciodata nu se gândise ca viata unui pastor putea sa fie asa de importanta.
- Ramâi cu bine, îi spuse Alchimistul.
- Ramâi cu bine, îi raspunse flacaul.

~ by ultimuom pe aprilie 7, 2008.